Arborele Vietii - Terapii Remedii Dezvoltare Personala

Bine ati venit !

Aici discutam despre cum sa fim mai sanatosi , mai voiosi :) mai plini de viata, pe care cu totii vrem sa ne-o traim din plin,despre cum sa facem fata unor situatii de viata, fie ca e vorba de o frustrare, o afectiune, stres, intrebari fara raspuns, despre cum sa ne dezvoltam si sa ne descoperim eul, despre ce descoperiri noi s-au mai facut si felul in care acestea ne ajuta sa fim NOI, autentici, originali si nu numai.

Zmeurul (Rubus idaeus)




Descriere

Zmeurul este un arbust tufos, cu lastari taratori, tulpini drepte, spre varf arcuite, cu ghimpi drepti si desi, de forma unor ace, adeseori plasati numai pe partea inferioara. Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dintate pe margini, verzi pe fata superioara, albicioase pe cea inferioara. Florile sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine. Fructul este de culoare rosie, cu miros placut si gust acrisor-aromat. Infloreste incepand din mai pana in iulie. Creste prin locuri stancoase, luminisuri de paduri, in regiunea deluroasa si muntoasa.

Recoltarea

De la zmeur se recolteaza frunzele tinere fara petiolul principal, inainte si in perioada infloririi.

Mod de uscare

Frunzele se usuca in straturi subtiri pe cale naturala sau artificiala la o temperatura de 40-50 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca astringent in diaree.

Vinarita (Asperula odorata)




Descriere

Vinarita este o planta vivace, ierbacee, inalta de 15-25 cm, cu tulpini drepte, in 4 muchii, neramificate, fara umflaturi la noduri. Frunzele sunt dispuse in verticile cate 6 in partea inferioara a tulpinii si 8 la cea superioara. Ele au o forma oval-lunguiata, acoperite cu peri aspri pe margini si pe nervura principala. Intreaga planta este glabra, cu aspect lucios, mai ales pe partea superioara a frunzelor. Florile sunt albe, marunte si placut mirositoare, dispuse in buchete la varful tulpinii. O floare este compusa dintr-un caliciu cu 4 sepale foarte mici, corola in forma de palnie cu 4 petale si 4 stamine. Fructul uscat este format din doua parti (caprpele) pe care se afla asezati peri tari cu varful intors in forma de carlig. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin paduri umbroase, de la ses pana in regiunea de munte.

Recoltarea

Vinarita se culege inainte sau la inceputul infloririi. Principiul activ (cumarina) se formeaza la inceputul dezvoltarii plantei si apare numai la uscarea ei.

Mod de uscare

Vinarita se usuca la umbra, pe cale naturala, intinsa in straturi subtiri. In cazul uscarii pe cale artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 6-7 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile de ficat, ca diuretic si mai ales in industria lichiorurilor. Intern: dischinezia biliara.

Volbura (Convolvulus arvensis)




Descriere

Volbura este o planta perena, cu tulpina volubila, intinsa pe pamant sau incolacita de alte plante, cu frunze glabre asezate altern. In pamant are o radacina lunga si subtire de culoare alba. Frunzele sunt ovale sau sagitate, asezate pe un petiol lung. Florile au forma unei palnii, de culoare alba cu dungi roz pe partea exterioara. Ele sunt placut mirositoare. Infloreste incepand din iunie pana in august. Volbura este o planta comuna ce creste prin terenurile lucrate, gradini si pe langa drumuri.

Recoltarea

Se smulge intreaga planta impreuna cu radacinile, inainte de inflorire (aprilie-mai).

Mod de uscare

Volbura se usuca in straturi subtiri in locuri bine aerisite. Din 4-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Volbura are proprietati laxative.

Observatii

Impreuna cu volbura se poate recolta si planta numita cupa-vacii (Calystegia sepium). aceasta are portul mult mai mare, florile sunt mari, albe, lipsite de miros. creste pe langa garduri, de care se agata, si la marginea apelor. La infatisare seamana cu volbura. infloreste in lunile iulie-septembrie. Are aceleasi intrebuintari ca si volbura.

Vascul (Viscum album)




Descriere

Vascul este o planta semiparazita, inalta de 30-60 cm. Creste pe ramurile arborilor, avand aspectul unor tufe ramuroase, drepte sau aplecate in jos. Tulpina este scurta, cilindrica si groasa, ramificata din 2 in 2, ingrosata la nodri, de unde se rupe foarte usor, de culoare galben-verzuie, uneori galben-cenusie. Frunzele sunt opuse cu marginile intregi, lipsite de petioli, de culoare verzuie-galbena, groase si pieloase la pipait, lunguiet-ovale, mai late la varf decat la baza, cu varful rotunjit, fara peri, avand pe partea inferioara 4-5 nervuri vizibile. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, uneori mai mare sau mai mica. Ele nu cad toamna si raman verzi in timpul iernii. Florile sunt mici, lipsite de codita, asezate cate 2-3 la subsuara ramurilor. Vascul are doua feluri de flori, barbatesti si femeiesti, dispuse fiecare pe tufe separate. Fructele sunt de forma rotunda, la inceput de culoare verde, apoi alba, asezate cate 2-3 la un loc, prezentand 2 seminte acoperite cu o substanta cleioasa. Coacerea lor se termina in luna decembrie. O planta traieste cca 70 ani. Infloreste in lunile martie-aprilie. Vascul paraziteaza de preferinta plopii, salcia, mesteacanul, perii, merii, scorusii, paducelul, prunul, ciresul, salcamul, artarul, castanul, teiul, in general toate foioasele, coniferele si foarte rar frasinul, carpenul si arinul.

Recoltarea

De la vasc se aduna ramurile tinere cu frunze. Recoltarea se poate face tot timpul anului.

Mod de uscare

Uscarea vascului se face numai pe cale naturala, in incaperi bine aerisite, ferite de lumina. Din 2-3 kg planta proaspata se obtine 1kg produs uscat.

Intrebuintari

Vascul se foloseste ca hipotensiv. Intern: cardiotonic, antimiotic, brahicardizant.

Observatii

A nu se confunda vascul medicinal cu vascul de stejar sau margaritar (Loranthus europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare galbui-inchis, de forma ovala, asezate in forma de strugure, si tulpini de culoare brun-negricioasa pana la cenusiu-inchis. Tratamentul cu vasc se face numai sub control medical. Vascul este o planta parazita pe pomi fructiferi si unii arbori. S-a stabilit ca exista o corelatie intre toxicitatea plantei si provenienta sa(pe ce pom a crescut). Cel mai valoros vasc este cel crescut pe mar. In ordine descrescatoare urmeaza cel crescut pe par, brad, mesteacan, trandafir si frasin.

Valeriana (Odoleanul) (Valeriana officinalis)



Descriere

Valeriana este o planta perena, inalta de 30-150 cm, cu un rizom scurt, gros, din care pornesc numeroase radacini ce prezinta un miros caracteristic. Tulpina este dreapta, fistuloasa (goala la interior), cilindrica, brazdata si acoperita cu frunze opuse. Frunzele sunt adanc divizate, cu segmentul terminal mai mare. Florile sunt de culoare alb-roz, placut mirositoare, asezate la varful tulpinilor si al ramurilor. Fiecare floare are 5 petale unite intre ele intr-un tub scurt. Una dintre petale prezinta o mica umflatura la baza ei. Infloreste in luna mai pana in iulie. Creste prin fanetele umede si luminisurile de padure.

Recoltarea

Toamna, dupa ce partea ierboasa a valerianei s-a vestejit, se recolteaza rizomul impreuna cu radacinile. In cazul in care radacinile se culeg primavara, scoaterea lor din pamant se face in lunile februarie-martie.

Mod de uscare

Radacinile de valeriana se usuca in incaperi bine aerisite. Ele se intind in straturi subtiri si se intorc in primele zile pentru a uniformiza uscarea. Radacinile se pot usca si in camere cu aer cald sau uscatorii, la o temperatura cuprinsa intre 35-40 grade C. Cu cat uscarea se face mai incet, cu atat produsul va fi mai aromat. Din 4-5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Radacinile de valeriana au actiune calmanta asupra sistemului nervos. Intern: sedativ, diminueaza secretiile gastrice, astispastic, antitiemetic.

Observatii

Valeriana se poate confunda cu canepa-ciobanului (Eupatorium canabinum) cu care se aseamana prin inaltime, frunze opuse si divizate si inflorescenta de tip umbeliform. caracterele botanice sunt net diferentiate, iar radacina este lipsita de miros.

Urzica (Urtica dioica)



Descriere

Urzica este o planta ierbacee, care creste pana la 150 cm inaltime, avand in pamant un rizom subtire, cilindric, de culoare albicioasa, lung si ramificat. Tulpinile sunt drepte, cu 4 muchii, acoperite cu frunze opuse, dintate pe margini. Atat tulpina cat si frunzele sunt prevazute cu peri urzicatori. La baza, frunzele sunt cordate. Urzica are flori femeiesti si barbatesti asezate pe tulpini diferite (dioica). Urzica creste pretutindeni, in locuri cultivate si necultivate, in santuri, pe langa drumuri, pe marginea apelor, in paduri si pe locuri grase unde au fost stane de oi.

Recoltarea

De la urzica se recolteaza frunzele, incepand din luna mai si pana la sfarsitul toamnei.

Mod de uscare

Frunzele se intind in straturi subtiri, in camere cu aerisire buna. Uscarea se poate face si inaer liber, in locuri ferite de lumina puternica. Uscarea cu aer cald se face la o temperatura de 50-60 grade C. Din 4,5-5,5 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Urzica se foloseste ca diuretic si adjuvant in diabet. Intern: elimina acidul uric, actiune antimicrobiana, diuretic, antidiareic, vitaminizant, hemostatic, hipoglicemiant. Extern: stimuleaza refacerea tesuturilor, cicatrizant.

Observatii

Pentru a feri pielea de perii urzicatori, care provoaca iritatii si mancarime. se vor folosi manusi in timpul recoltarii.

Ungurasul (Marrubium vulgare)



Descriere

Ungurasul este o planta vivace, inalta de 30-50 cm, cu tulpina in 4 muchii, ramificata la partea superioara. Intreaga planta este acoperita cu peri, din care cauza are un aspect albicios. Frunzele sunt opuse, dintate pe margini, iar pe partea inferioara se observa o retea de nervuri. Florile sunt mici, de culoare alb-murdar, indesate in jurul tulpinii, formand verticile globuloase. Caliciul este in forma de tub, terminat cu 10 dinti tari, spinosi, recurbati la varf in forma de carlig. Infloreste incepand din iunie pana in septembrie.

Recoltarea

Ungurasul se recolteaza in timpul infloririi.

Mod de uscare

Se usuca in straturi subtiri, la umbra, in locuri bine aerisite sau in camere incalzite la o temperatura ce nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 4-5 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile de ficat, ca expectorant si pentru stimularea poftei de mancare. Intern: colagog, expectorant, stomahic, antiseptic bronsic. Extern: cicatrizant.

Observatii

Se poate confunda cu voronica (Marrubium peregrinum), care are totusi frunzele mai mici, florile mai rare, iar caliciul se termina cu 5 dinti.

Turita mare (Agrimonia eupatoria)



Descriere

Turita mare este o planta ierbacee, cu tulpina inalta pana la 100 cm, ramificata spre varf, cu frunzele lungi de 8-16 cm. Frunzele sunt formate din 5-9 foliole mari, avand intre ele foliole mici. Toata planta este acoperita cu peri matasosi. In varful tulpinii si al ramurilor se gaseste inflorescenta in forma de spic, compusa din numeroase floricele galbene cu 5 petale. Planta infloreste de la baza spre varf, astfel ca pe ea vom gasi in acelasi timp flori si fructificatii. Fructele sunt inconjurate de o coroana de ghimpi recurbati la varf. Infloreste incepand cu luna iunie pana in august. Creste prin tufisuri, paduri, livezi, pe marginea drumurilor, fiind comuna atat in campie cat si la munte.

Recoltarea

In perioada aparitiei primelor flori se culege planta intreaga fara radacini si fara partile lemnoase ale tulpinii principale.

Mod de uscare

Planta se usuca intinsa in straturi subtiri, la umbra, sau in uscatorii cu aer cald la o temperatura de 35 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile de ficat, stomac si ale aparaturlui respirator. Intern: colagog, excita secretiile gastro-intestinale, antidiareic, lizeaza calculii biliari.

Observatii

Nu se supradozeaza, putand provoca eliminari bruste de calculi, obturarea cailor biliare si renale si spasme puternice.

Troscotul (Polygonum aviculare)



Descriere

Troscotul este o planta ierboasa, anuala, cu tulpinile ramificate si intinse pe pamant, acoperite pana la varf cu frunze. Frunzele sunt liniar-lanceolate, lungi de cca. 3 cm si late de 0,5-1 cm. Sunt glabre pe ambele fete, cu marginile intregi. In locurile unde frunzele sunt fixate pe tulpina se observa o membrana albicioasa ce inconjoara tulpina, numita ochree. La subsuara frunzelor se afla 2-4 flori de culoare alb-verzuie, pe margini alb-roz. Fiecare floare are 5 diviziuni ce tin locul sepalelor si petalelor. Urmeaza apoi 8 stamine ce inconjoara un ovar cu 3 stile. Infloreste din iunie pana in septembrie. Planta este comuna in toata tara.

Recoltarea

Se aduna iarba prin smulgere in momentul infloririi. Se inlatura radacinile si partea de jos a tulpinii care este lemnificata si lipsita de frunze. In locurile grase, cu umezeala suficienta, troscotul are o tulpina ridicata pana la 15-20 cm.

Mod de uscare

Planta se intinde in locuri aerisite sau uscatorii cu aer cald, la o temperatura de 40 grade C. Din 4-5 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca astringent in diaree. Intern: hipotensiv, antidiareic.

Trifoiste (Menyanthes trifoliata)



Descriere

Planta perena, inalta de 15-30 cm, avand in pamant un rizom lung, gros si ramificat. Frunzele apar in varful rizomului, sunt trifoliate, lung petiolate, avand o teaca ce inconjoara rizomul. Florile sunt de culoare alb-roza asezate pe o codita lunga, caliciul si corola avand 5 diviziuni. Petalele prezinta pe fata interna numerosi peri alburii. Staminele au anterele rosii-violacee. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin locurii umede, mlastini, lunci din regiunea de campie si munte.

Recoltarea

De la trifoiste se recolteaza frunzele cu sau fara petiol in perioada infloririi.Se va evita smulgerea frunzelor, deoarece rizomii ies cu usurinta din pamant ceea ce ar duce la distrugerea acestei plante.

Mod de uscare

Frunzele se usuca cat mai repede dupa recoltare. Uscarea se face in locuri aerisite. Pe cale artificiala se pot usca la o temperatura de 60-70 grade C. Din 5-6 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Datorita unui principiu amar, ceaiul de trifoiste are proprietatea de a mari pofta de mancare.

Trifoi rosu (Trifolium pratense)



Descriere

Planta perena, ierboasa, cu tulpini drepte, inalta de 30-70 (100) cm, dispuse cate 2-5 la un loc, simple sau ramificate, cu frunze trifoliate, lung petiolate, cele aflate pe tulpini cu petiolul mai scurt. Foliolele pe jos si pe margini sunt usor paroase, foarte rar glabre, pe fata prezentand o pata mai deschisa la culoare. Stipele de la baza petiolului sunt de forma ovala, spre varf ascutite si ciliate, palide, prezentand o nervatiune vizibila verzuie sau roscata. Capitulele florale, de forma globuloasa, inconjurate la baza de un involucru format din doua frunze trifoliate. Infloreste in luna mai pana in luna septembrie. Creste prin locuri ierboase, pasuni, fanete, de la campie pana in regiunea muntoasa.

Recoltarea

Se aduna inflorescentele de forma globuloasa impreuna cu cele doua frunze ce le inconjoara. Recoltarea se face in momentul infloririi complete.

Mod de uscare

Florile se usuca in incaperi aerisite. Uscarea se face si artificial la o temperatura de 35-40 grade C, asigurandu-se o ventilatie buna. Din 4-5 kg produs proaspat se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Sub forma de ceai se folosesc ca expectorant sau diuretic. Intern: antispastic, antiinfectios, antiinflamator, entero-colite, infectii urinare, reumatism, dismenoree, leucoree.

Trifoi alb (Trifolium repens)



Descriere

Trifoiul alb este o planta mica, perena, ierbacee, glabra, cu tulpina culcata la pamant, din care pornesc radacini. Frunzele sunt trifoliate, adeseori patate cu alb sau o pata mai inchisa, dispuse pe un petiol lung. Pe tulpina, la baza petiolului, se gasesc stipele membranoase, ascutite la varf, albe-galbui, cu nervuri verzi si liliachii. Florile sunt de culoare alba sau usor roze, pe masura infloririi ele se brunifica. Sunt dispuse in capitule globuloase, asezate la varful unor pedunculi drepti, mai lungi decat frunzele. Infloreste in luna mai pana in septembrie. Creste prin locuri cultivate, livezi si fanete.

 

Recoltarea

Capitulele florale fara codite se culeg la inceputul infloririi.

Mod de uscare

Florile de trifoi se usuca pe cale naturala, la soare, sau in locuri aerisite. Uscarea pe cale artificiala se face la o temperatura de 35-40 grade C. Din 4-5 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs finit.

Intrebuintari

Sub forma de ceai in raceala, gripa.

Trei frati patati (Viola tricolor)



Descriere

Trei frati patati este o planta anuala, uneori rezistenta si peste iarna, inflorind si in al doilea an. Are o tulpina scurta de 20-30 cm, de culoare verde, goala la interior, acoperita cu peri scurti, indreptati in jos. Frunzele sunt ovale, alungite, intate rar pe margini, cu petioli scurti. La punctul de unire cu tulpina sunt inconjurare de alte frunzulite adanc divizate. Florile au pedunculi lungi, pe care se afla doua bractee scurte si alterne, asezate sub flori sau mai jos. Floarea are 5 sepale lunguiete, pe margini acoperite cu peri lungi (cili), 5 petale dintre care cea inferioara este pintenata. Petalele superioare sunt de culoare violet-inchis, rareori violet-deschis sau albe, cele laterale albe, galbene sau violet-albastrui, iar petala inferioara de la baza este intotdeauna galbena, cu 5-7 dungi de culoare inchisa, adesea palid-violet pe margini. Infloreste incepand cu luna mai pana in august. Creste prin lunci umede si in fanete din regiunea de dealuri.

Recoltarea

Se recolteaza planta intrega fara radacini, in perioada infloririi.

Mod de uscare

Plantele se usuca in straturi subtiri, in locuri umbroase si bine aerisite. Se pot usca si pe cale artificiala, la o temperatura de 50 grade C. Din 5-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs ucat.

Intrebuintari

Se foloseste ca depurativ si ca expectorant in tuse. Intern: colagog, expectorant, depurativ, laxativ, antialergic.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)



Descriere

Traista ciobanului este o planta anuala care apare primavara devreme. Din mijlocul unei rozete de frunze iese tulpina pe care sunt insirateflorile. Intreaga planta este inalta de 15-30 cm. Frunzele bazilare sunt alungite, adanc scobite, uneori pana la nervura principala. Frunzele tulpinale sunt rare, nedintate pe margini, imbracand tulpina cu baza lor. Florile sunt mici, asezate pe o codita lunga, avad 4 sepale verzi cu dunga alba, 4 petale de culoare alba si 6 stamine. Fructul are forma triungiulara. Infloreste din luna aprilie pana toamna tarziu. Inflorirea are loc de jos in sus, astfel ca pe aceeasi tulpina vom intalni fructificatii si flori. Este o planta comuna, raspandita pe terenurile cultivate si necultivate, pe marginea drumurilor, pe langa ziduri etc.

Recoltarea

Se culege planta intreaga, fara radacina, in primele stadii de dezvoltare, adica la aparitia primelor flori.

Mod de uscare

Planta se usuca intinsa in straturi subtiri in incaperi aerisite. Pe cale artificiala se usuca la o temperatura de 35-40 grade C. Din 4-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Planta are intrebuintari hemostatice. Intern: hipotensiv, analgetic

Tintaura (Centarium umbellatum)



Descriere

Tintaura este o planta ierboasa, inalta de 10-50 cm, cu tulpina in 4 muchii, simpla, glabra, ramificata spre varf. La baza tulpinii se afla o rozeta de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpina sunt opuse, cu marginea intreaga si au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse in varful tulpinii si al ramurilor. Ele au forma unor stelute cu 5 dinti, de culoare roz, cu petalele unite intr-un tub ce inconjoara cele 5 stamine cu anterele rasucite in spirala. Infloreste din iulie pana in septembrie. Creste prin fanete si pieni umede, in luminisurile de padure de la ses pana la munte.

Recoltarea

In timpul infloririi se recolteaza planta intreaga fara radacini.

Mod de uscare

Planta se usuca la umbra in locuri bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40-45 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in boli de stomac si pentru marirea poftei de mancare. Intern: antitermic, stomahic.

Teiul (Tilia)



Descriere

Teiul este un arbore inalt pana la 25 m, cu o coroana deasa. Frunzele sunt lung-petiolate, rotunde, ascutite la varf, iar pe fata inferioara se observa nervuri proeminente. Florile, in numar de 2-10, uneori si mai multe, sunt alb-galbui, placut mirositoare, asezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumatatea lungimii lui, cu o bractee lunga in forma de limba, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formata din 5 sepale ce cad in momentul infloririi, 5 petale, numeroase stamine si un ovar globulos. Fructul este o nuca de forma sferica sau ovala. Infloreste in lunile iunie-iulie. Este raspandit prin padurile din regiunile de dealuri pana aproape de zona muntoasa.

Recoltarea

Florile de tei se culeg cu bracteea insotitoare. Se recolteaza cand majoritatea lor sunt complet inflorite, iar un numar mic de boboci se afla in curs de deschidere. Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si la 2-3 zile dupa ultima ploaie.

Mod de uscare

Florile de tei se usuca in straturi subtiri, in incaperi aerisite. Se pot usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Din 3,5-4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Florile de tei se folosesc in tuse, raceala, avand actiune emolienta si sudorifica. Intern: antitermic, expectorant, sedativ. Extern: calmant general(bai), descongestiv.

Observatii

La manipularea florilor de tei se va purta masca sau tifon la nas si gura. Praful de tei este iritant, provoaca tuse si stranut.

Talpa gastei (Leonurus cardiaca)



Descriere

Talpa gastei este o planta ierboasa, vivace, inalta pana la 150 cm, cu tulpinile si ramurile in patru muchii, paroase numai pe margini, perii fiind aplecati in jos, uneori acoperite in totalitate cu peri drepti. Frunzele sunt opuse, cele de la baza au forma palmei, adanc divizate in 5 lobi. Frunzele mijlocii au 3 crestaturi, iar cele din varful tulpinii sunt alungite si dintate. La subsuara frunzelor se gasesc florile de culoare roz asezate mai multe la un loc, inconjurand tulpina. Floarea este formata dintr-un caliciu in forma de tub cu 5 sepale unite intre ele, fiecare sepal terminandu-se cu un dinte ascutit (tepos). In total sunt 5 dinti, dintre care 3 superiori mai apropiati, 2 inferiori departati de primii si curbati. Corola prezinta un inel paros, este bilabiata, are forma unei guri, de doua ori mai mare decat caliciul. Buza superioara a corolei este de forma unui coif, acoperita cu peri marunti si desi, cea inferioara este lasata in jos si are 3 crestaturi. Infloreste din iunie pana in septembrie. Creste pe marginea drumurilor, prin locuri necultivate si printre daramaturi.

Recoltarea

Se culege planta la inceputul si in timpul infloririi.

Mod de uscare

Plantele se intind in straturi subtiri, uscarea facandu-se pe cale naturala. Se pot usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3,5-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile de inima de origine nervoasa. Intern: sedativ puternic al sistemului nervos central, hipotensiv. Extern: cicatrizant, antiinflamator.

Sunatoarea (Hypericum perforatum)



Descriere

Sunatoarea este o planta perena, inalta de 20-100 cm, cu tulpina dreapta, lemnoasa la partea inferioara, ramificata incepand de la jumatate. Tulpina este cilindrica avand doua muchii in lungime pe care se observa puncte negre. Frunzele sunt opuse, nepetiolate, de forma ovala, fara peri, cu marginea intreaga. Privite in zare se observa pungi transparente cu ulei volatil si puncte glanduloase negre pe margini si fata superioara. Florile sunt asezate la varful tulpinii si al ramurilor in forma de buchet (corimb). Fiecare floare are 5 sepale alungite, glabre, cu marginea intreaga, uneori punctate cu negru. Petalele sunt in numar de 5, de culoare galben-aurie, cu puncte negre pe ele, de doua ori mai lungi ca sepalele. Staminele sunt numeroase iar ovarul depaseste la maturitate marimea sepalelor. El este de culoare verde, lipicios din cauza unei rasini cu care este acoperit. La maturitate se transforma intr-o capsula cu numeroase seminte. Infloreste incepand din iunie pana in septembrie. Creste prin fanetele de la ses si munte, pe langa drumuri, marginea padurilor etc.

Recoltarea

Planta se culege de la inceputul infloririi si pana in momentul formarii fructelor.

Mod de uscare

Sunatoarea se usuca pe cale naturala numai la umbra. Uscarea pe cale artificiala se face la temperatura de 35 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Sunatoarea se foloseste in boli de stomac si ficat. Intern: factor lipotrop, antidiareic, coleretic, cicatrizant, antiseptic, antiinflamator hepatic si intestinal, antibiotic. Extern: trofic si calmant, antiinflamator gingival, cicatrizant.

Strigoaia (Veratum album)



Descriere

Strigoaia este o planta vivace, inalta de 50-175 cm, avand in pamant un rizom gros, de forma cronica, terminat cu o coroana de radacini lungi. Frunzele sunt late, ovale, lungi, cu nervuri paralele, acoperindu-se prin tecile lor. Florile sunt de culoare alb-verzuie, asezate intr-un buchet alungit la varful tulpinii. Infloreste in lunile iunie-august. Creste prin poienile si pasunile din regiunea muntoasa.

Recoltarea

Rizomul cu radacinile se recolteaza toamna, in lunile septembrie-octombrie, sau primavara devreme, inaintea aparitiei primelor frunze.

Mod de uscare

Rizomii cu radacinile se usuca cat mai repede, intr-un loc bine aerisit sau direct la soare. Cand se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 50 grade C. Din 3-4 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in industria de medicamente.

Observatii

Strigoaia este o planta puternic otravitoare. Dupa lucrul cu ea se vor spala bine mainile, iar in timpul prelucrarii se va purta o masca din tifon umezit la nas si gura. Intoxicatia cu strigoaie se manifesta prin arsuri in gura, salivatie, sete, varsaturi, diaree, colici, tremuraturi, senzatie de frig, mancarime pe tot corpul.

Stevia stanelor (Rumex alpinus)



Descriere

Stevia stanelor este o planta perena, avand in pamant un rizom gros, tarator, cu multe capete, terminat la varf cu o coroana de peri negriciosi. Tulpina aeriana este inalta de 1-2 m, dreapta, prezentand dungi in lungime. La baza tulpinii se afla frunze mari, avand un petiol lung si caniculat. Limbul frunzei este lung de 35-50 cm si lat de 20-24 cm, la baza cordat (in forma de inima). Inflorescenta este de culoare verde si se afla dispusa la varful tulpinii. Infloreste in lunile iulie-august. Creste in jurul stanelor, pasunilor de munte, la altitudini de 1200-1500 m.

Recoltarea

De la aceasta planta se recolteaza, toamna, rizomii cu radacinile.

Mod de uscare

Se face pe cale naturala la soare si in curenti puternici de aer sau in uscatorii cu aer cald la o temperatura de cel mult 50 grade C. Din 3-4 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Laxativ, iar in doza mare are actiune purgativa.

Stejarul (Quercus robus)



Descriere

Arbore inalt pana la 50 m, avand o coroana larga, cu ramuri puternice. Frunzele sunt ovale, scurt petiolate, pe margini lobate, cu lobii rotunjiti, la pipait pieloase, glabre, pe fata de un verde intunecat. Florile sunt dispuse in amenti (matisori). Fructul (ghinda) este o achena alungita, de 2-4 cm lungime, prezentand la exterior dungi verzi, la varf este ascutit, la baza inconjurat de un involucru in forma de cupa, acoperit la exterior cu solzi alipiti. Infloreste in luna mai. Creste in regiunea de campie, formand paduri compacte.

Recoltarea

De la stejar se recolteaza coaja tulpinilor tinere si a ramurilor de 3-5 ani, al caror diametru nu trebuie sa depaseasca 10 cm. Coaja acestor tulpini este neteda, lucioasa si nu prezinta crapaturi. Recoltarea incepe primavara, de obicei prin lunile martie-aprilie, cand seva incepe sa circule intens. Uneori se recolteaza si ghinda fara involucru. Ele se aduna toamna cand incep sa cada de pe arbore. Ghindele recoltate in lunile septembrie-octombrie sunt cele mai valoroase.

Mod de uscare

Coaja recoltata se usuca in aer liber la soare sau umbra, iar daca timpul este nefavorabil, se va usca usca in camere incalzite la o temperatura de 40-50 grade C. Ghindele se usuca pe cale naturala asezate intr-un strat de cca. 20 cm grosime. Uscarea completa a ghindelor dureaza 2-3 saptamani. Din 2-2,5 kg coaja sau ghinda proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Coaja de stejar se foloseste ca astringent in diaree, iar extern in tratamentul plagilor, al hemoroizilor, afectiunilor gurii, transpiratiei picioarelor. Semintele, obtinute dupa decojirea ghindei, prajite si pulverizate formeaza cafeaua de ghinda care se foloseste in tratamentul diareei. Intern: hemostatic, antiseptic, antidiareic. Extern: astringent, cicatrizant, dezinfectant.

Stanjenelul (Iris germanica)



Descriere

Stanjenelul este o planta ierbacee, perena, cu un rizom gros si carnos, cu miros de iarba, din care porneste o tulpina cilindrica, terminata cu multe flori. Frunzele sunt lunguiete, putin ascutite, in forma de sabie, dispuse cate 4-6 in buchet. Florile sunt mari, de culoare violet-inchis, slab mirositoare. Floarea este formata din 3 petale externe indoite in jos, acoperite se partea superioara cu periuta de peri galbeni. Celelalte 3 petale sunt indreptate in sus. Are 3 stamine si un ovar asezat sub petale. Infloreste in lunile mai-iunie. Se cultiva mult prin gradini ca planta ornamentala.

Recoltarea

Se recolteaza rizomul in anul 2-3 de vegetatie, incepand din luna iulie, continandu-se pana toaman tarziu. Uneori rizomii se pot scoate din pamant primavara inaintea inceperii vegetatiei.

Mod de uscare

Se prefera uscarea inceata pe cale naturala, la soare. Uscarea se poate face si pe cale artificiala cu conditia ca temperatura sa nu depaseasca 35-40 grade C. Din 4-5 kg rizomi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in industria de parfumuri si cosmetica. Cercetarile facute au demonstrat ca frunzele si florile contin vitamina C in cantitati destul de apreciabile (1-4%)

Observatii

Praful de stanjenel provoaca iritarea mucoaselor, urmata de vomitari. In timpul lucrului se va purta o masca sau tifon la nas si gura.

Sovarvul (Origanum vulgare)



Descriere

Sovarvul este o planta perena, inalta de 30-60 cm, cu tulpina in 4 muchii, verde, uneori rosietica, acoperita cu peri, lemnoasa si ramificata la partea superioara. Frunzele sunt opuse, scurt petiolate, de forma ovala, aproape glabre, cu marginea intreaga sau usor dintata. Privite in zare se observa puncte transparente (celule cu ulei eteric). Florile au culoare purpurie, rareori alba, reunite in buchete la varful tulpinii si al ramurilor. Florile sunt inconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Infloreste incepand din iulie pana in august. Creste prin fanetele din regiunea de dealuri si de munte.

Recoltarea

Se recolteaza planta inflorita, de la punctul de unde incepe sa se ramifice. In perioada de inflorire si mai ales in orele de dimineata, planta contine cea mai mare cantitate de ulei eteric.

Mod de uscare

Planta se usuca in straturi subtiri. In cazul in care se usuca pe cale artificiala, temperatura de uscare nu va depasi 35 grade C. Din 2-3 kg planta proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile aparatului respirator manifestate prin bonsita, tuse si in boli de stomac. Intern: sedativ, bronhodilatator, antispastic, expectorant.

Socul (Sambucus nigra)



Descriere

Socul este un arbust de 4-5 m, cu tulpina si ramurile acoperite de o scoarta cenusiu-verzuie, avand in interior o maduva alba. Acest caracter il deosebeste de socul rosu care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Frunzele sunt asezate opus, fiecare fiind formata din 5-7 foliole, dintate pe margini. Florile sunt de culoare alba, placut mirositoare, asezate mai multe la un loc, intr-un corimb plat. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar si 3 stigmate. Fructele sunt mici, de culoare neagra, lucioase, avand la interior 3 seminte lunguiete. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin paduri, pe langa garduri si prin zavoaie.

 

Recoltarea

De la soc se recolteaza forile in momentul cand 75% din ele sunt inflorite, iar restul se afla sub forma de boboci. Recoltarea se face numai pe timp frumos, in zile cu soare si dupa ce roua s-a ridicat. Fructele se recolteaza toamna, cand ele au ajuns la completa maturitate, devenind negre.

Mod de uscare

Inflorescentele se expun fie la soare puternic, fie se aseaza in incaperi bine aerisite. Dupa 4-6 ore, florile sunt uscate. Florile se pot usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Fructele se expun la soare sau, daca timpul nu permite se usuca artificial la o temperatura de 50-60 grade C. Din 5-7 kg flori, din 3-4 kg fructe, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Florile se folosesc in raceala si gripa pentru a inlesni transpiratia, iar fructele sunt usor laxative. Intern: sudorific puternic, galactolog, laxativ usor, diuretic. Extern: antiseptic.

Observatii

Chiar daca este un arbust cunoscut, totusi exista riscul de a fi confundat cu alte specii de Sambucus, racemosa (soc rosu) si ebulus (boz). Deosebirile fundamentale sunt: 1.culorile florilor, care la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze; 2.culorile fructelor, care la Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor, neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut. Nu se utilizeaza florile proaspete, aplicate pe piele sau pe mucoase, produc eriteme.

Scaiul vanat (Eryngium planum)



Descriere

Scaiul vanat este o planta perena, cu o tulpina inalta de 30-60 cm, cu ramuri de culoare albastra, terminate cu inflorescente globuloase, verzi la inceput, albastre in momentul infloririi si brune dupa ce florile s-au trecut. Inflorescenta este inconjurata de bractee spinoase. Frunzele sunt tari la pipait, dintate pe margini si tepoase. Infloreste in lunile iulie-august. Creste prin fanete umede, pasuni si la marginea drumurilor.

Recoltarea

Planta se culege in momentul infloririi, cand capata o frumoasa culoare albastra.

Mod de uscare

Uscarea se face cu usurinta, planta continand putina apa. In timpul uscarii se va feri de lumina puternica. Din cca. 3 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in calmarea tusei. Intern: expectorant, antispastic bronsic.

Saschiul (Vinca minor)




Descriere

Saschiul este o planta perena. Are o tulpina taratoare din care pornesc din loc in loc numeroase radacini. Tulpinile aeriene sunt inalte de 15-20 cm, acoperite cu frunze opuse, iar la varf sunt acoperite cu 4 frunze, pornite aproape din acelasi loc. Frunzele sunt ovale, lungi de 2-4 cm, late de cca. 2 cm, cu marginea intraega, lucioase, pieloase, tari la pipait, glabre, de culoare verde-inchis pe fata superioara si mai deschise pe cea inferioara. Ele raman verzi si in timpul iernii (persistente). Florile apar cate una la subsuara frunzelor, asezate pe o codita lunga ce depaseste frunzele. Ele sunt formate din 5 sepale, cu marginea intreaga, lipsita de peri, 5 petale albastre, unite la baza, 5 stamine si un ovar superior. Fructul are forma unei pastai cilindrice de 1,5-2 cm lungime. Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri de stejar si fag, in locuri umbroase, formand poienite compacte. Planta se cultiva mult prin parcuri pentru portul ei care ramane verde si iarna.

Recoltarea

In tot timpul anului se recolteaza planta intreaga fara radacini. Planta culeasa inainte si in timpul infloririi contine cea mai mare cantitate de principii active.

Mod de uscare

Planta trebuie uscata foarte repede, insa in straturi subtiri, in locuri bine aerisite, sau uscatorii la o temperatura de 50-60 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste la scaderea tensiunii arteriale. Intern: amnezie minora.

Observatii

Uneori se mai confunda cu Vinca herbaceea, care prezinta cili (peri) pe marginile frunzelor si sepalelor. frunzele sunt mai subtiri, lipsite de luciu, iar toamna cad.

Sapunarita (Saponaria officinalis)



Descriere

Sapunarita este o planta perena, inalta de 30-70 cm, cu tlpinile drepte, ramificate la partea superioara. In pamant are un rizom cilindric, mult ramificat, tarator, din care pornesc numeroase radacini subtiri. Frunzele sunt opuse, ovale, prezentand 3 nervuri, aproape glabre, cu marginile aspre. Florile sunt placut mirositoare, dispuse la varful tulpinii si al ramurilor si sunt formate dintr-un caliciu tubulos, terminat cu 5 dinti, palid-verzui, uneori purpuriu, acoperit cu peri rari. Petalele, in numar de 5, sunt de culoare alb-roz, inconjurand 10 stamine si un ovar cu 2 stile. Infloreste incepand din luna iunie pana in septembrie. Creste in locuri nisipoase, pe marginea raurilor, a drumurilor, pe langa garduri etc.

Recoltarea

De la sapunarita se recolteaza radacina incepand din august pana la inceputul lui noiembrie.

Mod de uscare

Radacinile se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite. Pentru o buna conservare a saponinelor, este necesar ca uscarea sa se faca cat mai repede. In cazul cand timpul nu permite acest lucru, se va proceda la uscarea pe cale artificiala, la o temperatura de 40-50 grade C. Din 3-4 kg de radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

In medicina se foloseste ca expectorant. In alimentatie se foloseste la prepararea halvalei si alvitei. Intern: expectorant, diuretic, colagog, antihelmintic. Extern: antihelmintic, cicatrizant.

Observatii

Nu se supradozeaza fiind toxica; radacina de sapunarita se utilizeaza maruntita(taiata in bucatele foarte mici), nu se pulverizeaza, pulberea este iritanta pentru mucoasa nazala. Popular acestei pulberi i se spune praf de stranuntat.

Salcia (Salix)



Descriere

Arbori sau arbusti care au ramurile netede si flexibile, cu frunze asezate altern, cu flori dispuse in amenti (matisori). Se deosebesc: rachita-alba sau salcia-alburie (Salix alba), rachita-rosie (Salix purpurea), rachita sau salcia-frageda (Salix fragilis). Infloreste in lunile aprilie-mai (salix alba) si in lunile martie-aprilie, celelalte doua specii.

Recoltarea

De la cele trei specii se recolteaza coaja de pa ramurile tinere, primavara, cand seva incepe sa circule.

Mod de uscare

Coaja de salcie se usuca la soare sau in incaperi cu o circulatie buna a aerului. Se poate usca si in camere incalzite la o temperatura de cel mult 60 grade C. Din 2-3 kg coaja proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Are proprietatea de a scadea febra si a calma durerile reumatice. Intern: astringent, antitermic, analgetic reumatismal, sedativ, vasodilatator cutanant, sudorific. Extern: cicatrizant, hemostatic.

Observatii

Nu se depaseste doza, deoarece se pot produce intoxicatii.

Salcamul (Robinia pseudacacia)



Descriere

Arbore originar din America de Nord, inalt pana la 25 m, cu frunze lungi de 20-30 cm, avand 9-21 foliole dispuse imparipenat, glabre, la baza petiolul fiind insotit de doi ghimpi puternici, brun-roscati, proveniti din modificarea stipelor. Inflorescenta este in forma de strugure (racem), la inceput dreapta, dupa inflorire aplecata in jos. Floarea este formata dintr-un caliciu cu 5 dinti, 5 petale care inconjoara 10 stamine libere. Ovarul este superior. Fructul este o pastaie turtita, de culoare brun-roscat. Salcamul infloreste in lunile mai-iunie. Creste pe tot cuprinsul tarii.

Recoltarea

Se culeg florile de pe axul principal al inflorescentei.

Mod de uscare

Florile se intind in straturi subtiri in incaperi bine aerisite. Pe cale artificiala se pot usca la o temperatura de 35-40 grade C. Din 6-8 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs finit.

Intrebuintari

Sub forma de ceai in hiperaciditate si diferite afectiuni ale stomacului. Intern: hipoacidificant gastric, antispastic.

Salcamul japonez (Sophora japonica)



Descriere

Salcamul japonez este un arbore inalt pana la 20 m, cu scoarta neteda, de culoare verde-inchis, cu ramuri lipsite de spini. Frunzele sunt cele asemanatoare celor de salcam, insa cu foliolele ceva mai mici. Florile sunt de culoare alb-galbuie sau alb-verzuie, mai ales cand sunt in faza de boboci. Ele sunt grupate in inflorescente piramidale, ramificate, lungi de 15-35 cm, asezate la varful ramurilor si indreptate in sus, spre deosebire de florile de salcam care sunt aplecate in jos. Sunt placut mirositoare. Floarea are forma de fluture ca si cea de salcam (papilonacee). Floarea este formata dintr-un caliciu cu 5 dinti, 5 petale care inconjoara 10 stamine libere. Ovarul este superior. Fructele sunt niste pastai carnoase, prezentand strangulatii intre seminte, spre deosebire de salcam care are pastaile uscate. Infloreste in lunile iulie-august. Se cultiva prin parcuri si pe marginea soselelor.

Recoltarea

De la salcamul japonez se recolteaza bobocii florali in momentul formarii lor, atunci cand caliciul si corola sunt distincte. In acesta perioada primele flori incep sa se deschida.

Mod de uscare

Bobocii se usuca la soare, intinsi in straturi subtiri. In cazul in care timpul nu permite uscarea la soare, se pot usca artificial la o temperatura de 40 grade C. Din 3-5 kg boboci proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se folosesc in industria de medicamente la obtinerea rutinei, medicament folosit in mentinerea elasticitatii vaselor de sange.

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis)



Descriere

Ruscuta de primavara are in pamant un rizom cu radacini negricioase si miros neplacut. Tulpina la inceputul infloririi, aprilie-mai, este inalta de 20 cm, crescand mai tarziu pana la 40 cm. Ea este ramificata, fiecare ramura terminandu-se cu o floare. La baza, tulpina este acoperita cu solzi negriciosi-bruni. Frunzele sunt adanc divizate, asemanatoare celor de marar. Florile sunt mari, cu un diametru de 6-8 cm, de culoare galben-aurie, lucioase, cu 5 sepale paroase, 10-20 petale lungi de 2-4 cm si numeroase stamine. Fructele sunt asezate mai multe la un loc. Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste pe coline, mai ales in locuri calcaroase.

Recoltarea

Se culege planta in perioada infloririi, fara partile solzoase ale tulpinii. Recoltarea se ontinua si in timp ce planta se dezvolta, dar pana la aparitia fructificatiilor.

Mod de uscare

Planta trebuie uscata cat mai repede in incaperi bine aerisite sau uscatorii la o temperatura de 55-60 grade C. Din 4-5 kg planta proaspaata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in boli de inima, numai cu avizul medicului, fiind o planta otravitoare.

Observatii

Fiind o planta otravitoare, se vor spala bine mainile la terminarea lucrului cu ea.

Rostopasca (Chelidonium majus)



Descriere

Rostopasca este o planta ierboasa, vivace, avand in pamant un rizom bine dezvoltat si ramificat, brun-inchis la exterior si galben-portocaliu la interior. Tulpina este dreapta, ramificata, inalta pana la 100 cm, acoperita cu peri lungi si rari. Frunzele sunt moi la pipait, glabre, verzi pe fata superioara, verzui-albastrui pe cea inferioara. Ele sunt divizate in 3-5 lobi rotunjiti, cu dinti rari, lobul terminal fiind mai mare. Florile sunt in numar de 3-8, reunite in umbele, asezate la varful ramurilor. Fiecare floare este formata din 2 sepale, de culoare galben-verzuie, ce cad in momentul cand floarea se deschide, lasand sa apara 4 petale galbene care inconjoara numeroase stamine. Fructul este o capsula lunga de 3-5 cm, de forma unei pastai. Intreaga planta contine un suc laptos de culoare galben-portocalie. Infloreste incepand din luna aprilie pana in luna septembrie. Este o planta comuna. Creste pe langa case, printre daramaturi si prin padurile umbroase.

Recoltarea

Se recolteaza planta intreaga fara radacini de la punctul unde se ramifica. Culegerea incepe in momentul infloririi si se continua pana la aparitia primelor fructificatii uscate.

Mod de uscare

Plantele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau uscatorii cu aer cald, la o temperatura de 35 grade C. Din 6-8 kg planta proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in doze mici pentru calmarea crizelor de ficat. Extern, sub forma de ceai sau tinctura se foloseste ca adjuvant in tratamentul tuberculozei pielii, herpesului, bubelor dulci, negi, bataturi, psoriazis. Intern: vasodilatator coronian, antispastic biliar, actiune antitumorala(antimitotica), sedativ, descongestiv hepatic.

Observatii

Sucul laptos al plantei este foarte iritant pentru piele. Nu se va duce mana la nas, ochi sau gura in timpul recoltarii, iar la terminarea lucrului se vor spala bine mainile. Nu se supradozeaza, provoaca intoxicatii.

Rachitanul (Lyhrum salicaria)



Descriere

Rachitanul este o planta vivace, cu o tulpina dreapta, simpla sau ramificata, inalta pana la 2 m, cu baza in patru muchii, acoperita cu peri scurti. Frunzele sunt lanceolate, asemanatoare celor de rachita, la baza rotunjite, iar la varf ascutite. Frunzele sunt opuse sau asezate cate 3 in verticil, cele de pe ramuri sau varful tulpinii sunt dispuse altern. Ele sunt lungi de 3-12 cm, si late de 1-2 (3) cm. Florile sunt de culoare rosie-purpurie, lungi de 8-12 (14) mm si late de 2,5-3,5 (5) mm, formand spice alungite si dese la varful tulpinii si al ramurilor. Caliciul se termina cu 6 dinti interiori si 6 dinti exteriori, de doua ori mai lungi decat primii, petalele sunt in numar de 6, inconjurand 12 stamine. Infloreste incepand cu luna iunie pana in septembrie. Este o planta comuna. Creste pe marginea lacurilor si a raurilor, de la ses pana la munte.

Recoltarea

Se aduna ramurile si varfurile inflorite ale plantei.

Mod de uscare

Planta se usuca la umbra in straturi subtiri. Din 4-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca astringent in diaree. Intern: antibiotic gastrointestinal, antiseptic, antidiaretic, hemostatic. Extern: cicatrizant, antiseptic.

Porumbul (Zea mays)



Descriere

Porumbul este o planta ierboasa, cu tulpina dreapta, avand frunze lungi, ce inconjoara cu baza lor tulpina. Inflorescenta femeiasca este dispusa intr-un spic cilindric (stiuletele)este acoperit cu 4-9 bractee din care ies numeroase stile filiforme, foarte lungi, matasoase, verzi-rosietice, toate la un loc formand "matasea porumbului". Florele barbatesti sunt asezate la varful tulpinii. Infloreste in lunile iunie-iulie. Se cultiva.

Recoltarea

Se recolteaza stilurile florilor femeiesti numite popular "matase de porumb". Recoltarea lor se face atat de la porumbul in lapte cat si de la cel uscat.

Mod de uscare

Se intinde in straturi subtiri pentru a se usca cat mai repede. Din 4-5 kg matase proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca diuretic, hemostatic si in bolile de ficat. Intern: calmant in cistite cronice si metrite, puternic diuretic, colagog, hemostatic.

Porumbarul (Prunus spinosa)



Descriere

Porumbarul este un arbust spinos, inalt de 1-3 m, cu tulpini bine ramificate. Frunzele sunt ovale, glabre, uneori paroase, dintate pe margini. Florile apar inaintea frunzelor, acoperind in intregime ramurile. Pedunculii florali sunt glabri sau rar parosi. Floarea prezinta 5 sepale, lanceolate, lungi de 1-2 mm, adeseori glabre, dintate pe margini, prezentand glande. Petalele sunt albe, ovale, lungi de 5-10mm. Staminele sunt numeroase (20), lungi de 5 mm, cu antere galbene sau rosii. Ovarul este glandru, cu stil lung si stigmat rotund. Fructele sunt globuloase, cu un diametru de 1-1,5 cm, albastrui-negricios brumate, glabre, ramanand si peste iarna pe ramuri. In interior au un sambure invelit intr-o pulpa verzuie, aderenta, cu gust astringent, usor dulceag. Infloreste in lunile aprilei-mai. Creste la marginea padurilor, pe coastele insorite, de la ses pana la munte.

Recoltarea

Florile se recolteaza la inceputul primaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin lunile octombrie-noiembrie, dupa caderea brumei. In aceasta perioada ele au cantitatea cea mai mare in zahar.

Mod de uscare

Florile se usuca in straturi subtiri, cat mai repede, pe cale naturala sau artificiala, la o temperatura de 40 grade C. Fructele se pot usca pe cale naturala, insa pentru ca necesita mult timp, se prefera uscarea pe cale artificiala, la o temperatura de 60-70 grade C. Temperatura de uscare este bine sa creasca treptat, iar locul sa fie bine aerisit. din 4-5 kg de flori si 2,5-3 kg de fructe se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Florile au usor efect laxativ si diuretic, fructele sunt astringente folosindu-se in diaree. Intern: diuretic, depurativ, sedativ, antidiareic.

Podbalul (Tussilago farfara)



Descriere

Podbalul este o planta ierbacee, vivace, avand in pamant un rizom carnos, din care la inceputul primaverii apar florile, iar mai tarziu cand ele incep sa se treaca, cresc frunzele. Florile de culoare galbena sunt asezate in inflorescente numite capitule, asemanatoare celor de papadie. Aceste capitule sunt prinse pe niste codite acoperite cu peri incalciti si frunzisoare mici (scuame) de culoare rosietica. Frunzele sunt rotunde, cu margini dintate si adanc scobite (sinuoase), avand petiolul semicilindric. Culoarea frunzei pe fata superioara este verde, iar pe cea inferioara albicioasa din cauza perilor desi. Infloreste in lunile martie-mai. Creste prin locuri umede, vaile raurilor, in santuri, pe locuri argiloase si abrupte.

Recoltarea

De la potbal se aduna frunzele fara petioli, incepand din luna aprilie si pana in iunie. Uneori se recolteaza si florile dar la inceputul deschiderii lor si fara codita.

Mod de uscare

Frunzele si florile se intind in straturi subtiri, in incaperi cu buna aerisire sau in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C. Din 6-8 kg frunze sau flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Atat florile cat si frunzele se folosesc in bronsite, tuse, ca expectorant si calmant. Intern: emolient si expectorant, antiseptic al aparatului respirator, antispastic bronsic.

Plamanarica (Pulmonaria officinalis)



Descriere

Plamanarica este o planta ierboasa, vivace, inalta de 10-20 cm, acoperita cu peri aspri. In pamant are un rizom negricios, tarator, din care pornesc frunze bazilare si tulpina cu flori. Mai tarziu, dupa trecerea florilor, apar lastari scurti cu rozete de frunze care sunt mari, lung petiolate, cu baza frunzei in forma de inima (cordate), ovale si ascutite la varf. Frunzele de pe tulpini sunt fara codita, prelungindu-se in lungul tulpinii. Pe fata superioara frunzele sunt de culoare verde-inchis, uneori cu pete albe, iar pe cea inferioara verde-inchis-albastruie. Pe ambele fete sunt acoperite cu peri aspri si rari. Florile la inceput sunt rosii, iar spre sfarsitul infloririi devin albastre. Caliciul este format din 5 sepale, unite intr-un tub umflat, acoperit cu peri tari si aspri. Corola este formata din 5 petale unite intre ele, avand aspectul de palnie. La baza petalelor se afla grupe de peri. Infloreste in lunile martie mai. Creste prin paduri umbroase si umede.

Recoltarea

Se recolteaza frunzele fara petiol in momentul infloririi plantelor, iar mai tarziu frunzele lastarilor si ale rozetei. Frunzele recoltate recoltate toamna au continutul cel mai mare in substante active (alantoina).

Mod de uscare

Frunzele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau se pot usca in uscatorii cu aer cald la o temperatura de 40 grade C. Din 5-7 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in tuse, bronsite si ca expectorant. Intern: expectorant, antispastic bronsic, diuretic, analgetic, antidiareic, cicatrizant.

Observatii

Plamanarica se confunda uneori la recoltare cu mierea-ursului (Pulmonaria mollissima) ale carei frunze sunt de culoare verde deschis, acoperite cu peri mici si desi pe ambele fete, cu aspect catifelat si moi la pipait. Aceasta din urma are un continut mai redus in substante active (alantoina).

Pirul (Agropyrum repens)



Descriere

Pirul este o planta vivace. Are un rizom tarator, din loc in loc cu noduri, ramificat, lung de cativa metri, patrunzand adanc in pamant. grosimea lui ajunge pana la 2 mm, culoarea este galben-pai. la interior, intre noduri este gol. Pe rizom, in dreptul nodurilor, se observa niste frunzisoare reduse, numite teci. Ele sunt albicioase si tari la pipait. De la nodurile rizomului, pornesc in pamant radacinile. Tulpinile sunt drepte, paioase, cilindrice, prezentand noduri, iar intre noduri sunt goale. Frunzele sunt liniare, asemanatoare cu cele de iarba, avand o teaca despicata in lungime care inconjoara tulpina. Tulpinile, frunzele si teaca sunt glabre. Varful tulpinii se termina intr-un spic lung de cel mult 10 cm. Pe el se afla spiculete turtite, de culoare verzuie, asezate pe doua randuri, de o parte si de alta a spicului, in niste scobituri ce se observa in axul central. Infloreste in luna iunie pana in august. Creste de obicei prin locuri cultivate, prost intretinute, neprasite, pe care le imburuieneste si inteleneste.

Recoltarea

Rizomii se recolteaza dupa aratura adanca de toamna sau primavara.

Mod de uscare

Rizomii se usuca cat mai repede, intinsi la soare, in straturi subtiri. In cazul in care vremea nu permite uscarea pe cale naturala, se pot folosi camerele incalzite sau uscatoriile, unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 2-3 kg rizomi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Rizomii de pir au actiune diuretica. Intern: actiune antimicrobiana, diuretic, remineralizant al sistemului osos, depurativ(detoxifiant), antitermic.

Pelinul (Arthemisia absinthium)



Descriere

Pelinul este o planta vivace, inalta pana la 150 cm, cu tulpina dreapta, ramificata in partea superioara, acoperita cu frunze asezate altern. Intreaga planta are un aspect alb-cenusiu din cauza perilor albi si matasosi. Frunzle de la baza sunt lung petiolate, pe masura ce inainteaza pe tulpina, petiolul este mai scurt. Ele sunt adanc divizate in lobi lunguieti cu margini intregi. Florile formeaza mici capitule globuloase, de culoare galbuie, asezate in varful tulpinii si al ramurilor. Toate florile din capitul sunt tubuloase. Planta este puternic mirositoare, datorita unui ulei eteric pe care-l contine in frunze si flori. Infloreste in luna iulie pana in luna septembrie. Creste prin locuri necultivate si uscate, pe langa garduri, locuinte, drumuri etc.

Recoltarea

De la pelin se recolteaza ramurile si varfurile inflorite, la care se adauga si frunzele bazilare. Cantitatea cea mai mare de ulei volatil se gaseste in planta inainte si la inceputul infloririi. De asemenea, cantitatea de principii amare atinge maximum in perioada infloririi. Recoltarea plantei incepe din luna iunie si se face numai pe timp uscat.

Mod de uscare

Pelinul se intinde in straturi subtiri, in locuri aerisite si umbroase. Se poate usca si pe cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Pelinul se foloseste in diferite boli de stomac si pentru marirea poftei de mancare. In industria alimentara serveste la prepararea vermutului in combinatie cu alte plante. Intern: stimuleaza secretiile gastrice, diuretic, laxativ. Extern: dezinfectant, trofic, antihelmintic.

Observatii

Praful de pelin este iritant, de aceea se va purta masca din tifon la nas si gura pe durata lucrului cu planta. Praful de pelin poate produce o boala numita "guturaiul fanului" si o alterare a gustului. Nu se administreaza la gravide, deoarece laptele capata un gust amar. Nu se fac cure indelungate(mai mult de doua saptamani), deoarece pot apare tulburari digestive si nervoase. Este contraindicat in afectiuni acute intestinale.

Pedicuta (Lycopodium clavatum)



Descriere

Pedicuta este o planta vivace. Are o tulpina lunga de 50-100 cm, care se taraste pe pamant. Din aceasta tulpina pornesc ramuri de 5-15 cm inaltime indreptate in sus, acoperite cu frunze dese de forma unor solzi. Frunzele sunt liniare, ascutite, terminate la varf printr-un fir lung (arista). Acesta este unul din caracterele importante care deosebeste specia medicinala cu alte neamuri de pedicuta cu care adesea se confunda la recoltare. La unele plante apar in varful ramurilor, din luna iulie pana in septembrie, cate 2-3 spice lungi, cilindrice, purtate pe o codita lunga. Aceste spice sunt aoperite cu bractee care invelesc sporangii ce contin spori si care se scutura in lunile iulie-august, contribuind la inmultirea plantei. Pedicuta creste in padurile si pasunile umede din zona bradului si molidului.

Recoltarea

De la pedicuta se recolteaza planta intreaga si sporii. Recoltarea plantei se face in lunile iulie-august, in momentul in care spicele incep sa se ingalbeneasca. Deoarece pedicuta se inmulteste foarte greu, abia in 20-30 ani se formeaza o planta matura, recoltarea ei nu se va face prin smulgere, ci se vor taia ramurile verzi , lasand neatinsa tulpina taratoare.

Mod de uscare

Pedicuta se intinde in straturi subtiri la umbra. Uscarea trebuie facuta foarte repede. Din 2-3 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat. Spicele se intind la soare; dupa cateva ore de soare puternic, bracteele care acopera spicele incep sa se deschida, lasand sa cada sporii sub forma unui praf de culoare galbena. Din 100 kg spice se obtin 6-7 kg spori uscati.

Intrebuintari

Planta se foloseste uneori ca diuretic, iar sporii in iritatii ale pielii. Intern: reumatism, artrita, constipatie cronica, hemoroizi, cai urinare, organele genitale, hepatita.

Observatii

Este contraindicata supradozarea in cazul diareei in caz contrar apar spasme intestinale.

Patlagina ingusta (Plantago lanceolata)



Descriere

Patlagina este o planta ierboasa, perena, avand 10-20 frunze lunguiete (lanceolate) asezate la suprafata pamantului in forma de rozeta. Din mijlocul lor, in luna aprilie, apar una sau mai multe tulpini subtiri, brazdate si lungi, avand la partea superioara un spic scurt, cilindric si acoperit cu flori mici. Floarea este alcatuita dintr-un caliciu cu 4 sepale si o corola de 4 petale, unite in forma de tub, de culoare roz-deschis, ce inconjoara 4 stamine. Infloreste incepand cu luna mai pana in septembrie. Creste prin fanete, pasuni si pe marginea drumurilor.

Recoltarea

De la patlagina se aduna frunzele atat inainte cat si in timpul infloririi. Este indicat sa se culeaga dupa ce s-a ridicat roua.

Mod de uscare

Frunzele de patlagina se usuca foarte repede la soare sau incaperi bine aerisite. Din 6-9 kg frunze se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Patlagina se foloseste pentru calmarea tusei si ca expectorant. Intern: emolient, antidiareic, hemostatic, fitoncid, scade colesterolul din sange, hipotensiv usor. Extern: antiseptic.

Papadia (Taraxacum officinale)




Descriere

Papadia este o planta vivace. In pamant are o radacina carnoasa in forma de tarus (pivotanta), putin ramificata, ajungand uneori pana la 20 cm lungime, cu un rizom scurt, de ,ulte ori avand mai multe capete. Frunzele sunt lunguiete, asezate in forma de rozeta, cu marginile divizate in lobi mari, neegali si cu varful triunhiular ascutit. Din mijlocul rozetei de frunze apare tulpina florifera, goala la interior, rosietica la baza, purtand la partea superioara un capitul floral de culoare galbena, format numai din flori ligulate. Intreaga planta contine un suc laptos (latex) de culoare alba. Infloreste incepand cu luna aprilie pana in septembrie. Creste pretutindeni din regiunea de ses pana in cea muntoasa, prin fanete, locuri necultivate, la marginea drumurilor etc.

Recoltarea

De la papadie se recolteaza in scopuri medicinale planta intreaga, frunzele si radacinile. Planta intreaga impreuna cu radacinile se scoate din pamant, primavara inainte de inflorire. In aceasta perioada papadia are cea mai mare cantitate de latex. Frunzele se recolteaza primavara. In acesta perioada ele au cantitatea cea mai mare de principii acrive. Radacina se recolteaza incepand cu luna iulie pana toamna tarziu.

Mod de uscare

Planta intreaga, frunzele si radacinile se usuca pe cale naturala, intinse in straturi subtiri. Radacinile se pot usca si la soare. In cazul uscarii pe cale artificiala, temperatura nu va depasi 40-50 grade C. Din 5,5-6,5 kg planta intreaga, 6-9 kg frunze, 4-5 kg radacini proaspete, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Papadia se foloseste in bolile de ficat si pentru marirea poftei de mancare. Intern: hipoacidifiant, laxativ, coleretic, diuretic, venotonic, colagog.

Paducelul (Crataegus oxyacantha)



Descriere

Paducelul este un arbust spinos ce ajunge uneori la o inaltime de cativa metri. Are frunze lungi pana la 7 cm, petiolate, asezate altern, adanc divizate in 3-7 lobi, cu marginile dintate. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mici numite stipele. Frunzele sunt tari la pipait, lucioase pe fata superioara, mate si acoperite cu smocuri de peri la intersectia nervurilor, pe partea inferioara. Florile sunt mici cu un diametru de cca. 15 mm, dispuse mai multe la un loc in buchete, fiecare floare fiind asezata pe o coita lunga de 3-4 cm, uneori acoperita cu peri rari. Sepalele, in numar de 5, au forma triunghiulara. Petalele sunt de 5-6 mm, mai lungi decat sepalele, rotunjite la partea superioara. Ele sunt de culoare alba sau alb-roz. Atat sepalele cat si petalele sunt asezate pe un receptacul paros in forma de ulcior, care la maturitate devine carnos, transformandu-se in fruct. Fructul este de culoare rosie, lung de 7-10 mm, de forma ovala, uneori globuloasa, prezentand la partea superioara resturile caliciului. In interior contine o singura samanta sau 2-3 seminte. La inceputul luni septembrie, fructele incep sa se coaca. Paducelul infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri si tufisuri, izolat prin poienile din regiunea de campie pana in regiunea muntoasa.

Recoltarea

De la paducel se culeg florile si fructele. Florile se recolteaza in momentul in care incep sa se deschida, ceea ce corespunde lunii aprilie. Ele se culeg numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat, pe cat posibil in zile insorite. Fructele se culeg toamna, in momentul cand ele se inrosesc.

Mod de uscare

Florile trebuie uscate cat mai repede, fie in incaperi aerisite, fie in uscatorii , la o temperatura de 35 grade C. Fructele se usuca in camere incalzite sau uscatorii, la o temperatura de cel mult 70 grade C, avandu-se grija a se asigura o ventilatie corespunzatoare. Uscarea se poate face si in aer liber, la soare, asezand fructele in straturi subtiri. Din 4-6 kg flori; 2-2,5 kg fructe proaspete: se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Atat florile cat si fructele se folosesc in tulburari de natura nervoasa ale inimii. Intern: vasodilatator coronian si periferic, hipotensiv usor, sedativ nervos, sedativ al sistemului cardiovascular, brahicardizant, bronhodilatator, stimuleaza sistemul nervos si al respiratiei, sedativ al sistemului cardiovascular, sedativ nervos, vasodilatator coronian si periferic.

Osul iepurelui (Ononis spinosa)




Descriere

Osul iepurelui este o planta ierboasa, perena, fara stoloni, cu tulpina usor brunificata, inalta de 30-60 cm, ramificata si acoperita cu spini tari, avand in pamant o radacina lunga de 25-30 cm, groasa de 0,5-1 cm, cenusie la exterior si alburie la interior. Tulpinile si ramurile sunt prevazute cu peri numai pe o parte, rareori pe doua laturi. Printre acestia se gasesc peri tari glandulosi. Ramurile cu flori sunt prevazute cu spini tari, singuratici sau insotiti de cate 2-3 spini laterali, asezati uneori numai spre varf. Frunzele de la baza tulpinii se aseamana cu cele de trifoi (trifoliate), iar cele superioare au o singura foliola (unifoliate). Foliolele sunt egale, dintate pe margini si acoperite pe ambele parti cu peri glandulosi. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare care inconjoara tulpina, numite stipele. Florile sunt de culoare roz, lungi pana la 2 cm, in general singuratice, asezate cate una, mai rar doua, la subsuara unei frunze transformate in bractee. Caliciul este in forma de tub, terminat in 5 dinti si acoperit cu peri desi si glandulosi. Corola este de doua ori mai lunga decat tubul caliciului, avand 5 petale asezate in forma de fluture (papilonacee). Staminele, in numar de 10, sunt unite intre ele intr-un tub ce inconjoara pistilul. Fructul este o pastaie acoperita cu peri desi glandulosi. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste prin fanete si pasuni uscate, prin locuri nisipoase, maracinisuri si de-a lungul apelor.

Recoltarea

De la osul iepurelui se recolteaza radacina, de preferinta toamna cand planta se recunoaste mai usor sau primavara devreme.

Mod de uscare

Uscarea se face in aer liber la soare sau in camere incalzite, la temperatura de 50-60 grade C. Din 3-3,5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca diuretic si expectorant. Intern: adjuvant in afectiuni renale, elimina toxinele din corp.

Omagul (Aconitum napellus)



Descriere

Omagul are in pamant o radacina carnoasa (tuberul mama) din care porneste tulpuna si numeroase radacini subtiri. Grosimea tuberului ajunge pana la 3 cm, iar lungimea pana la 8 cm, prelungindu-se intr-un fir ce atinge uneori 25 cm si care se rupe ramanad in pamant. Tulpina aeriana este inalta pana la 150 cm. Frunzele sunt lucitoare, mari, de forma palmei, adanc divizate, de culoare verde-inchis, asezate pe un petiol lung. Cele tulpinale sunt aproape fara petiol. Florile au 5 sepale de culoare albastru-violet, dispuse in forma unui coif. In perioada infloririi, omagul da nastere la noi tuberi (tuberele fiice) din care vor iesi in anii urmatori alte plante. Acestia se maresc si acumuleaza substantele de rezerva, in timp ce tuberul mama, de care sunt legati printr-un pedicel, se zbarceste si moare odata cu planta. infloreste in luna iulie si pana in septembrie. Creste prin locurile stancoase din regiunea alpina la inaltimi de 1000-1200 m.

Recoltarea

Dupa ce trece perioada de inflorire, se recolteaza tuberele fiice, de preferinta dimineata cand au continutul de alcaloizi cel mai ridicat. Ei sunt de culoare negricioasa la exterior si alba la interior.

Mod de uscare

Tuberii se usuca pe cale naturala, iar daca timpul nu permite, uscarea se face in camere incalzite, la o temperatura de 30-40 grade C. Din 4,5-5 kg tuberi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Omagul, fiind o planta otravitoare, nu se intrebuinteaza decat cu prescriptia medicului.

Observatii

Omagul este una din cele mai otravitoare plante. Laterminare lucrului se vor spala bine mainile si fata, iar resturile ramase se vor ingropa sau arde. la manipulare se va purta masca din tifon la nas si gura. Fenomenele de intoxicatie se manifesta prin senzatia de anestezie a gurii si limbii, urmata de o stare de frig in tot corpul, varsaturi, diaree, fenomene de paralizie, tulburari vizuale si auditive.

Obligeana (Acorus calamus)



Descriere

Obligeana este o planta vivace, inalta pana la 150 cm, cu frunze asemanatoare celor de papura, placut mirositoare. la baza, tulpina este rosietica, prevazuta cu 3 muchii, putin turtite. Inflorescenta este cilindrica, asezata lateral in prelungirea tulpinii si acoperita cu un scut (spat). Frunzele au forma de sabie, iar la baza se acopera una pe alta. In pamant are un rizom orizontal, tarator, noduros, carnos si ramificat, ajungand pana la 50 cm lungime si 1-3 cm grosime, de culoare verzuie la exterior si alba la interior. Din loc in loc pornesc numeroase radacini subtiri. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste in locuri mlastinoase, pe marginea lacurilor si a raurilor, mai ales in regiunea Crisana si Banat.

 

Recoltarea

De la obligeana se recolteaza rizomii toamna in lunile septembrie-noiembrie, uneori chiar primavara prin lunile martie-aprilie. Produsul recoltat toamna este considerat cel mai valoros.

Mod de uscare

Rizomii se zvanta la aer cateva zile, apoi se usuca in incaperi sau uscatorii artificiale la o temperatura de 35 grade C. Din 3-5 kg rizomi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se foloseste in bolile de stomac si pentru marirea poftei de mancare. Intern: aromatizant, stimuleaza secretiile gastrointestinale, calmant, antispastic, analgetic, carminativ.

Observatii

Uneori rizomii se cer decorticati. Decojirea lor se face dupa spalare si zvantare.

Nemtisorul de camp (Delphinium consolida)





Descriere

Nemtisorul de camp este o planta anuala, cu tulpina dreapta si ramificata, inalta pana la 40 cm, acoperita cu peri rari. Frunzele sunt marunt si adanc divizate, asemanatoare celor de marar. Florile sunt de culoare albastru-violet, rareori roz sau albe, asezate la varful ramurilor. Ele sunt lungi de 2-3 cm, compuse din 5 sepale colorate, din care cea inferioara se prelungeste intr-un pinten lung, pana la 2 cm. Infloreste in lunile iunie-august. Dupa cosirea cerealelor, planta infloreste mult mai puternic. Creste si prin locuri necultivate din regiunea de acmpie pana la munte.

Recoltarea

De la nemtisorul de camp se aduna florile.

Mod de uscare

Florile se intind in straturi subtiri. Din 3-4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Se utilizeaza in urmatoarele afectiuni: guta, astm bronsic, afectiuni renale, tensiune, combaterea sterilitatii.

Nucul (Junglans regia)



Descriere

Nucul este un arbore inalt pana la 30 m. Frunzele sunt asezate altern, divizate in 5-9 foliole de forma ovala, cu marginea intreaga, glabre pe fata superioara, cu smocuri de peri la subsuara nervurilor pe partea inferioara. Infloreste in luna mai, avand flori barbatesti si femeiesti pe acelasi arbore. Se gaseste cultivat in livezi, vii, gradini si sporadic prin padurile din regiunea deluroasa.

 

Recoltarea

In scopuri medicinale se recolteaza frunzele fara petiol (foliolele) cand sunt inca tinere (luna iunie).

Mod de uscare

Pentru ca sa-si pastreze culoarea naturala, frunzele trebuie uscate cat mai repede. Ele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau se usuca la caldura artificiala la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3-4 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Sub forma de ceai se foloseste ca adjuvant in diabet, iar sub forma de bai in diferite boli de piele. Intern: dezinfectant renal, antiseptic, antidiaretic, antidiabetic. Extern: antiseptic.

Nalba mica (Malva neglecta)



Descriere

Nalba mica este o planta ierboasa, perena, cu tulpina culcata pe pamant, ramificata, avand varfurile ridicate 10-15 cm in sus. Intreaga planta este acoperita cu peri. Frunzele sunt asezate pe o codita lunga. Ele au o forma rotunda, avand 5-7 lobi despartiti intre ei prin crestaturi foarte adanci, fiecare lob fiind crestat pe margini. Florile sunt mici, de culoare roz-albicioasa, asezate la subsuara frunzelor. Caliculul este format din 3 frunzisoare mici, libere intre ele, de culoare verde. Caliciul are 5 frunzisoare ascutite, unite intre ele. Petalele sunt in numar de 5, de 1-2 ori mai lungi decat caliciul, fiecare petala avand o scobitura la partea superioara. In mijlocul florii se gasesc numeroase stamine unite intre ele intr-un tub ce inconjoara stilurile. Infloreste in luna iunie pana in septembrie. Creste prin locuri cultivate, pe marginea drumurilor si a santurilor.

Recoltarea

De la nalba mica se recolteaza frunzele inainte si dupa inflorire, atat timp cat ele nu sunt atacate de rugina.

Mod de uscare

Se usuca in straturi subtiri, in locuri bine aerisite. Se pot usca si in uscatorii cu aer cald la o temperatura de 25-30 grade C. Din 4-5 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari

Au proprietati emoliente in tuse si bronsita. Intern: secretii pulmonare abundente, emfizem pulmonar rebel, tuse, raguseala puternica, amigdalita.

Nalba mare (Althaea officinalis)




Descriere

Nalba mare este o planta ierboasa, vivace. Are in pamant un rizom scurt, din care pornesc numeroase radacini groase de 2-3 cm, ramificate si carnoase, de culoare cenusie-deschis la suprafata, alba pana la slab galbui la interior, cu gust dulceag mucilaginos. Tulpinile sunt drepte si inalte de 100-150 cm, acoperite cu frunze asezate altern, avand un petiol lung. Frunzele inferioare prezinta 5 lobi dintati pe margine, iar cele superioare 3. Din cauza perilor desi, cu care sunt acoperite, frunzele par catifelate si de culoare verde-albicioasa. Spre varful tulpinii se gasesc florile de culoare alb-roz, care impreuna cu coditele lor nu depasesc lungimea frunzelor. O floare este formata din doua randuri de sepale: primul are 6-9 sepale (calicul), iar al doilea 5 sepale (caliciul). Petalele sunt in numar de 5 cu marginea aproape intreaga. Staminele sunt numeroase, unite intr-un tub ce inconjoara pistilul. Fructul este turtit, compus din numeroase achene, fiecare continand o samanta. Infloreste in lunile iunie-septembrie. Creste prin locuri umede, pe malurile raurilor si pe marginea santurilor.

Recoltarea

De la nalba mare se aduna frunzele, radacinile si uneori florile. Frunzele se recolteaza inainte de inflorire. Florile se culeg impreuna cu caliciul. Radacinile se scot din pamant in momentul cand planta s-a uscat si inainte ca pamantul sa inghete, ceea ce coincide cu lunile octombrie-noiembrie.

Mod de uscare

Frunzele si florile se usuca pe cale naturala la umbra, asezate in straturi subtiri. Cand se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40-50 grade C. Din cca. 4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat, iar din cca. 4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat. Radacinile se usuca pe cale artificiala la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3-5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg perodus uscat.

Intrebuintari

Se foloseste ca emolient in tuse, bronsita, raguseala. Intern: emolient, expectorant. Extern: emolient, antiinflamator, calmant(cataplasme).

Observatii

Cand se recolteaza, radacina de nalba nu se spala, deoarece apa dizolva cu usurinta mucilagiile. Radacinile sunt mai intai decorticate(curatate de coaja pana la stratul alb), apoi taiate in bucatele mai mici si apoi se usuca la temperaura de maximum 40 C.