Arborele Vietii - Terapii Remedii Dezvoltare Personala

Bine ati venit !

Aici discutam despre cum sa fim mai sanatosi , mai voiosi :) mai plini de viata, pe care cu totii vrem sa ne-o traim din plin,despre cum sa facem fata unor situatii de viata, fie ca e vorba de o frustrare, o afectiune, stres, intrebari fara raspuns, despre cum sa ne dezvoltam si sa ne descoperim eul, despre ce descoperiri noi s-au mai facut si felul in care acestea ne ajuta sa fim NOI, autentici, originali si nu numai.

Bolile virale ale copilăriei


Cele mai cunoscute boli ale copilăriei sunt varicela (cunoscută şi sub denumirea de vărsat de vânt), pojarul (sau rujeola), oreionul (denumit medical parotidită epidemică) şi rubeola (sau pojărelul).

Atenţie! Aceste boli pot însă să apară şi la adulţi, însă cu o frecvenţă mult mai mică, dar cu simptome de obicei mult mai grave decât la copii. De aceea se recomandă ca dacă copilul dv. se îmbolnăveşte cu una din aceste afecţiuni să aveţi în vedere dacă şi dv. ca părinte aţi fost în trecut infectat, pentru a putea preveni apariţia complicaţiilor. Femeile gravide trebuie să evite contactul cu persoane care au varicelă, pojar sau rubeolă deoarece, chiar dacă mama a mai avut aceste boli, ele se pot transmite fătului. De asemenea bărbaţii pot suferi de inflamări ale testiculelor dacă intră în contact cu un bolnav de oreion.

Metode preventive
În zilele noastre se desfăşoară numeroase campanii de vaccinare împotriva acestor boli, astfel că răspândirea lor este mult mai redusă decât în anii trecuţi. În România bebeluşii sunt vaccinaţi obligatoriu împotriva rujeolei, rubeolei şi a oreionului, iar copiii ce prezintă riscuri speciale pentru îmbolnăvirea cu varicelă sunt imunizaţi şi împotriva acesteia.

Când să apelaţi la medic ?
Există câteva situaţii când este indicat să apelaţi la ajutorul unui specialist dacă observaţi una sau mai multe situaţii de mai jos:

- Bănuiţi că copilul dv. s-a îmbolnăvit cu pojar

- Copilul dv. s-a îmbolnăvit cu rubeolă iar dv. sunteţi sau bănuiţi că sunteţi însărcinată şi nu v-aţi vaccinat sau nu aţi avut boala în copilărie.

- Veziculele de varicelă sunt foarte umflate

- Copilul tuşeşte insistent şi vomită des.

- Copilul refuză orice hrană de peste 24 de ore sau nu poate să înghită mâncarea.

- Dacă copilul bolnav are mai puţin de 12 luni cereţi ajutor medical de urgenţă.

- De asemenea constituie urgenţă dacă copilul are febră foarte mare, dureri de cap, sensibilitate la lumină, gâtul este înţepenit şi are ameţeli mari.
Apelaţi la serviciile medicale la domiciliu ale Doctor Acasă - tel. 031.807.12.08 sau 0788.212.053

Cum recunoaştem semnele bolilor copilăriei ?
Varicela este o infecţie cauzată de virusul varicelo-zosterian care face parte din familia virusurilor herpetice. Boala este foarte contagioasă, 90% din persoanele care nu au imunitate la boală şi care sunt expuse având şanse de îmbolnăvire. Epidemia apare cu precădere în lunile februarie-aprilie la copiii cu vârste între 5 şi 9 ani. Netratată cum se cuvine boala poate da complicaţii serioase cum ar fi pneumonie, encefalită sau infecţii bacteriene ale pielii.
Perioada de incubaţie a varicelei este între 7 şi 21 de zile după expunere, iar boala durează între 7 şi 10 zile la copii, având o perioadă mai mare la adulţi.
La 15-20 de zile de la contaminare apare o erupţie însoţită de mâncărime, mai întâi pe trunchi şi ulterior pe tot corpul, inclusiv pe scalp, pe organele genitale şi chiar înăuntrul gurii, urechilor sau vaginului. Elementele eruptive constau la început în pete mici de 5-10 mm, roşii, care apar într-o perioadă de 2-4 zile în valuri eruptive. Aceste pete se umflă şi ulterior trec în stadiul de vezicule aşezate pe o bază roşie, asemuindu-se la aspect cu picăturile de rouă. Veziculele se usucă treptat, formând cruste. De obicei erupţia provoacă mâncarimea pielii, indicat fiind să se evite scărpinarea pentru a nu rupe crustele care se pot astfel infecta sau pot forma cicatrici.
În afară de erupţia de pe piele unii copii pot prezenta febră, dureri abdominale sau chiar o senzaţie uşoară de greaţă. Aceste simptome durează 3-5 zile, iar febra nu depăşeşte 39,4 grade Celsius.
Pojarul este o boală virală foarte contagioasă, cauzată de virusul rujeolic, care se transmite pe cale aeriană sau indirect prin obiecte recent contaminate cu secreţii nazo-faringiene.
Perioada de incubaţie a bolii durează aproximativ 9-10 zile, după care apare o perioadă denumită prodromală sau preeruptivă care durează 3-6 zile şi în care apar febră mare (până la 39°C), fenomene catarale (lăcrimare intensă cu congestie conjunctivală, secreţii nazale abundente apoase sau mucopurulente, laringită cu tuse sau traheobronşită cu tuse productivă, vărsături şi scaune diareice) şi modificările buco-faringiene (erupţii la nivelul vălului palatin, amigdalelor şi faringelui cu puncte hemoragice, iar limba are un depozit albicios cu margini roşii).
Un semn foarte important după care se poate pune diagnosticul de pojar este apariţia în ultimele zile ale perioadei preeruptive a unor mici pete albe şi proeminente, comparabile cu grăunţele de griş, înconjurate de un halou congestiv, situate în dreptul primului molar inferior. Aceste pete dispar în momentul când apare erupţia pe corp.
Perioada eruptivă durează 5-6 zile. Febra creşte până la 39-40°C şi pot să apară ganglioni palpabili în regiunea cervicală sau generalizat. Erupţia pe piele este de tip maculo-papuloasa (2-4 mm până la 2 cm diametru, uşor reliefat, cu contur neregulat, lăsând porţiuni de piele sănătoasă). Erupţia apare iniţial în spatele urechii, apoi se extinde pe gât, frunte, obraji şi progresează spre torace şi rădăcina membrelor şi se generalizează. în circa 3 zile. Erupţia păleşte apoi în următoarele 3 zile în ordinea apariţiei, lăsând o pigmentaţie arămie a pielii care durează încă 3-4 zile.
Atenţie ! Bolnavul va rămâne contagios şi după 5-6 zile de la dispariţia erupţiei.

Oreionul este o boală extrem de contagioasă, provocată de virusul urlian, care se transmite pe cale aeriană sau prin obiecte recent contaminate. Boala se întâlneşte mai ales la copii între 5 şi 15 ani şi se manifestă în principal prin inflamaţia glandelor parotide, care sunt principalele glande salivare.
Perioada de incubaţie durează 12-23 zile, in medie 14-18 zile.
Debutul bolii este relativ brusc, cu febră, fiori, dureri de cap, dureri musculare şi senzaţia de tensiune dureroasă a zonei parotidiene aflată în spatele urechii.
Perioada de stare începe în momentul tumefierii (umflării) uneia din cele 2 glande parotide, urmată curând de umflarea şi celei de-a doua glande, ceea ce conferă aspectul caracteristic bolnavului de oreion de "faţă de pară". Pielea din zona umflăturii este netedă, destinsă, lucioasă, dar cu coloraţie normală. La palpare parotidele tumefiate au consistenţă elastică şi sunt uşor sensibile la apăsare. Inflamaţia şi tumefacţia glandelor parotide provoacă durere la mestecat. Limba deseori are aspect alb-gălbui, nisipos. Febra se menţine câteva zile la valori de 38-39°C, iar durerile de cap sunt frecvente.
Tumefactia parotidiană cedează în 7-10 zile, însă bolnavul cu oreion este contagios şi 9-10 zile după aceea.

Rubeola este o boală contagioasă uşoară produsă de un virus ARN, care se transmite de la o persoană infectată la alta pe cale aeriană, prin strănut, tuse sau prin vorbire. Rubeola apare de obicei iarna sau primăvara.
Perioada de incubare a rubeolei variază între 12 şi 23 de zile.
Copiii cu rubeolă prezintă de obicei o erupţie pe piele, care începe la nivelul feţei, coboară apoi în jos pe corp şi se menţine 2-3 zile. Simptomele pot fi însă deseori uşoare şi pot trece neobservate la 30-50% din cazuri. Copiii mai mari şi adulţii de obicei suferă de febră uşoară, timp de 24 de ore, inflamaţii ale ganglionilor de la nivelul gâtului sau din spatele urechii sau infecţii respiratorii superioare. Femeile adulte prezintă de obicei dureri şi înţepeniri ale degetelor, încheieturilor de la mâini şi genunchi, ce pot dura chiar şi o lună.
Boala este contagioasă cel mai tare atunci când are loc erupţia de pe piele, dar virusul se poate transmite cu 7 zile înainte şi cu 5-7 zile după ce erupţia a debutat.

Tratamentul bolilor virale ale copilului

Toate bolile virale ale copilăriei se tratează aproximativ prin aceleaşi metode. Cele mai importante aspecte sunt legate de respectarea unui program de odihnă, scăderea febrei şi îngrijirea generală. În perioada bolii este posibil ca copilul dv. să nu aibă poftă de mâncare, dar aveţi grijă să consume multe lichide pentru a preveni deshidratarea din cauza febrei. Puteţi să îi daţi o combinaţie de suc de portocale, lămâie şi suc de morcovi sau sfeclă cu puţin suc de creson.
În primele zile ale bolii încercaţi să îi daţi copilului supă de pui şi alimente pe bază de carbohidraţi, cum ar fi cartofii.
Pentru stimularea imunităţii daţi copilului tablete de usturoi sau dacă acceptă puneţi usturoi în mâncare.
Pentru combaterea infecţiei produsă de boală şi pentru vindecarea leziunilor pielii administraţi copilului vitamina C şi flavonoide. Poate fi utilă şi aplicarea locală de vitamina E.
În funcţie de fiecare boală iată în continuare câteva sfaturi de tratament:

1. Tratamentul varicelei: Unul din cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faceţi dacă copilul dv. suferă de varicelă este să îl împiedicaţi să se scarpine pentru a evita infecţiile şi cicatricile. Pentru aceasta copilul ar trebui să poarte nişte mănuşi de bumbac pe timpul nopţii.
Pentru calmarea mâncărimilor folosiţi:

- Duşurile sau băile cu apă ceva mai rece sau făina de ovăz coloidală pusă în apa de baie. Atenţie! După îmbăiere pielea trebuie doar tamponată cu prosopul, evitându-se ştergerea.

- Loţiune cu calamină sau gel de aloe vera.

- Spălaţi veziculele cu ceai din floare de soc sau din frunze şi flori de levănţică, ori cu o soluţie preparată din o linguriţă de hamamelis distilat adăugată la o cană cu apă caldă.

Pentru alinarea unei erupţii de varicelă puteţi folosi şi remedii de aromaterapie. Adăugaţi în 1 litru de apă călduţă câte o picătură de ulei de mentă şi de romaniţă. Înmuiaţi în acest amestec un prosop moale şi umeziţi cu grijă veziculele.

2. Tratamentul pojarului la domiciliu constă într-o simplă medicaţie ce are ca scop reducerea febrei, calmarea tusei şi un regim alimentar adaptat toleranţei digestive a bolnavului. Se recomandă o dietă hidrică în perioada febrilă (ceaiuri, limonade, apă minerala sau supe). Este importantă îngrijirea tegumentelor cu apă alcoolizata (baia nu este permisă decât în convalescenţă), protejarea ochilor de lumina puternică şi igiena cavităţii bucale prin gargară cu ceai de muşeţel.
Remediul homeopat Aconitum se recomandă în faza de debut a pojarului, atunci când copilul este agitate sau dacă pojarul apare brusc.
De asemenea remedial homeopat Apis se recomandă pentru tratarea pojarului, când copilul are ochii roşii şi umflaţi, ganglionii inflamaţi şi stare de agitaţie sau atunci când are febră şi refuză să fie învelit şi nu poate să doarmă.
Dacă copilul cu pojar suferă de usturimi şi lăcrimări excessive ale ochilor se recomandă remedial homeopat Euphrasia.

3. Tratamentul oreionului impune izolare la domiciliu 14 zile, o dietă cu conţinut redus de lipide şi glucide în care să predomine supele pasate şi alimente moi deoarece bolnavul acuză dureri la mestecat. Evitaţi alimente condimentate sau acide de tipul sucului de portocale, ananasului sau tomatelor.
Pentru tratamentul oreionului, dar şi a pojarului şi varicelei, în faza de debut a bolii, când copilul are febră mare şi este foarte congestionat la faţă, dar nu simte sete, cât şi atunci când în cazul oreionului glandele salivare sunt foarte umflate şi dureroase se recomandă tratamentul homeopat Belladonna.
Dacă oreionul debutează lent iar copilul este foarte însetat şi mişcarea îi produce dureri aşa că preferă să stea nemişcat se recomandă remedial homeopat Bryonia.
Remediul Mercurius solubilis se recomandă copiilor cu oreion care au frisoane, respiraţia urât mirositoare, sete crescută, salivaţie abundentă, transpiraţie şi ganglionii inflamaţi.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu